Art. 2. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei.
Art. 3. - Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune, transmise pe cale radioelectrica sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederilor prezentei legi.
Art. 4. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activitaţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi si obligaţii;
b) publicitate înselătoare - orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent; c) publicitate comparativă - orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta;
d) publicitate subliminală - orice publicitate care utilizeaza stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi in mod conştient, dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane; e) persoana - orice persoană fizică sau juridică;
f) minor - orice persoană fizică în vârstă de până la 18 ani;
g) autoreglementare - orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de bună practică în domeniul publicităţii şi de control al respectării acestora de către reprezentanţi ai persoanelor implicate in aceasta activitate, inclusiv ai agenţiilor de publicitate si media, în condiţiile legii.
Art. 5. - Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată in spiritul responsabilităţii sociale.
Art. 6. - Se interzice publicitatea care:
a) este înselătoare;
b) este subliminală;
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitaţii şi vieţii particulare a persoanelor;
g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă;
i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

CAPITOLUL II - Publicitate înşelătoare şi publicitate comparativă
Art. 7. - Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se aşteaptă de la acestea;
b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;
c) condiţiile economice şi juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;
e) natura, atribuţiile şi drepturile celui care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii şi distincţii primite;
f) omiterea unor informaţii esentiale cu privire la identificarea şi caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.
Art. 8. - Publicitatea comparativă este interzisă dacă:
a) comparaţia este înselatoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) si ale art. 7;
b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;
c) nu se compară, in mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative - între care poate fi inclus şi preţul - ale unor bunuri sau servicii;
d) se creeaza confuzie pe piaţa între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situaţia materială a unui concurent;
f) nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică;
g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comert, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografica a unui produs al unui concurent;
h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comert sau o denumire comercială protejată; i) se incalcă orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996. Modificat de Ordonanta nr. 17 din 30/01/2003
Art. 9. - Comparaţiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică preţul special sau alte condiţii specifice.

CAPITOLUL III - Dispoziţii speciale privind publicitatea anumitor produse
Art. 10. - Se interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun:
a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune;
b) în presa scrisă, pe prima şi pe ultima copertă sau pagină a materialelor tipărite;
c) pe biletele de calatorie pentru transportul public.
Modificat de Lege nr. 457 din 01/11/2004 Articolul 7 la 15/07/2004
Completat de Lege nr. 283 din 15/05/2002
Modificat de Lege nr. 283 din 15/05/2002
Art. 11. - Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun în incinta unităţilor de învatământ şi a unităţilor de asistenţă medicală sau la o distantă mai mică de 200 metri de intrarea acestora, masurată pe drum public.
Art. 12. - Publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, in timpul şi după spectacolele destinate minorilor.
Art. 13. - (1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condiţiile în care:
a) se adresează minorilor;
b) înfaţişează minori consumând aceste produse;
c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;
d) dă o imagine negativă despre abstinenţă;
e) evidenţiază conţinutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legatura între alcool şi conducerea unui vehicul;
f) nu conţine inscripţii-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun. (2) Textul avertismentului şi dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al
ministrului sănătăţii, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Completat de Ordonanta nr. 90 din 26/08/2004 Articolul 1 la 15/07/2004
Art. 14. - Se interzice publicitatea substanţelor stupefiante şi psihotrope.
Art. 15. - Se interzice publicitatea, în alte locuri decat cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniţii, explozivi, metode şi mijloace pirotehnice, cu excepţia armelor destinate vânătorii sau sportului şi a celor de panoplie.
Art. 16. - Pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisa publicitatea care:
a) conţine elemente ce daunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;
b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experientă sau de credulitatea lor;
c) afectează relaţiile speciale care există între minori, pe de o parte, şi parinţi sau cadre didactice, pe de altă parte;
d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situaţii periculoase.
Art. 17. - Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agentia Natională a Medicamentului.

CAPITOLUL IV - Sancţiuni
Art. 18. - Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare raspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu excepţia încălcării dispoziţiilor cuprinse in art. 6 lit. a) şi în art. 8, când răspunderea revine numai persoanei care îşi face publicitate.
Art. 19. - Dacă persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, raspunderea revine, dupa caz, reprezentantului său legal in România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.
Art. 20. - (1) Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentărilor din anuntul publicitar şi este obligată, la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor prevazute la art. 24, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora. (2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile din anuntul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte.
Art. 21. - Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicităţii de catre organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizaţii.
Art. 22. - Incălcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 23. - (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infractiuni, şi se sancţionează după cum urmează: a) încălcarea prevederilor art. 15-17, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei; b) încălcarea prevederilor art. 6, 8, 9 şi ale art. 10-14, cu amendă de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei. (valorile sunt exprimate în lei vechi)
(2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.
Art. 24. - (1) Contravenţiile prevazute la art. 23 se constată şi se sancţionează la sesizarea persoanelor prejudiciate ori a asociaţiilor de consumatori sau din oficiu, de către:
a) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 6 lit. a), h) şi j), ale art. 8 lit. a), b) şi c), ale art. 9, ale art. 10 lit. b) şi ale art. 13 lit. a) şi b);
b) reprezentanţii împuterniciţi ai administraţiei publice locale, pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. c), d), e), f), g) şi i), ale art. 10 lit. c), ale art. 11, ale art. 13 lit. f) şi ale art. 15;
c) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului Concurentei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 lit. d), e), f), g), h) şi i);
d) reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Sănătăţii, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. c), d), e) şi f) şi ale art. 14, 16 şi 17;
e) reprezentanţii împuterniciţi ai Consiliului National al Audiovizualului, pentru încălcarea prevederilor art. 6 şi 8, în cazul publicităţii difuzate în cadrul programelor audiovizuale, şi ale art. 10 lit. a).
(2) Organele abilitate să constate şi să sancţioneze contravenţiile pot solicita organizaţiilor profesionale cu rol de autoreglementare prevazute la art. 21 formularea unui punct de vedere de specialitate.
Art. 25. - Instituţiile şi autorităţile prevazute la art. 24 pot dispune, o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, urmatoarele măsuri, după caz:
a) interzicerea publicităţii, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;
b) încetarea publicităţii până la data corectării ei;
c) publicarea deciziei autorităţii publice, în totalitate sau parţial, şi stabilirea modului în care urmează să se realizeze;
d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunţuri rectificative, cu fixarea conţinutului şi a modului de difuzare.
Art. 26. - Contravenţiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 25-27 din respectiva lege, precum şi cele ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.

CAPITOLUL V - Dispoziţii finale
Art. 27. - Guvernul, la propunerea organelor sale de specialitate, va aproba, în baza prezentei legi, reglementări specifice privind publicitatea, cu excepţia celei din cadrul programelor audiovizuale.
Art. 28. - (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 iunie 2000,
cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

L.L.